Vuieste media cu situatia liceenei din Covasna care a mers la scoala purtand o bentita tricolora, asta intamplandu-se de ziua maghiarilor de pretutindeni. Raspunsul e da la ambele intrebari ce s-au ivit in capul tau. Da exista liceeni romani in Covasna, putini dar exista, si da maghiarii de pretutindeni se bucura si ei de-o zi numai a lor. Am inteles ca alegerea elevei de a purta bentita colorata in rosu, galben si albastru nu a fost nimic altceva decat o replica la gestul maghiarilor care au fluturat steagul unguresc in ziua de 1 decembrie, altminteri ei fiind maghiari nascuti in Romania.Initial am crezut ca-i o gluma dar la sfarsitul stirii aveam deja instalata pe fata o expresie din seria “say whaaat?“.
Cand mi-am pornit calculatorul, m-am ciocnit involuntar de o gramada de petitii de sustinere ale acestei eleve. Intru pe una, citesc ca plictisitul doua trei mesaje din oceanul de comentarii de genul “hai sa iesim in strada sa omoram un ungur”, dupa care plictisit in continuare, las un comentariu care este totodata si chintesenta acestui articol:
Din spatele tastelor, toti sustinem cate o cauza. Ba chiar suntem atat de revoltati incat dam si cate-un share pe retelele de socializare, dupa care ne frecam palmele de bucurie pentru rolul important pe care l-am jucat in miscarea respectiva. “Noroc cu mine!”, isi zice fiecare. E asemenea situatiei cu Rosia Montana. Multi sustinatori pe online, jumate nu stiu unde-i Rosia Montana pe harta, cealalta stiu, dar nu stiu ce se intampla acolo. Bine, nici eu nu stiu dar nici nu-s pro, nici anti. La mine e ceva gen, ma doare-n banana. Asadar, vizavi de subiect, o gramada de postaci care striga “Sabina! esti cea mai tare! Esti cea mai meseriasa! Marry me!” pentru ca apoi sa isi mute cuibul pe vreun tab cu Salam. E nula sustinerea din spatele calculatorului. O stim cu totii, e banala ideea, dar ori de cate ori suntem fata in fata cu o astfel de cauza, nu ne gandim ca nu intereseaza pe nimeni ca o sustinem din taste. Ca sustinerea asta e ioc. Actiuni, nu vorbe! Bine, nu indemn sa iasa vreun pitpalac in strada si sa omoare un ungur. Ma gandesc si eu ca data viitoare cand treceti prin regiunile populate de unguri din tara noastra si popositi la vreun magazin in care sunteti intampinati cu “szolgálni Önnek”, sa va aplecati usor inspre tipul sau tipa care vinde si sa ii strigati tare in mufa “NU TE-AUD !”.